VIRGIL DIACONU

Secol

Pe neştiute cărări,
sufletul va pleca şi în noaptea aceasta.

Cu clopotniţa nălucilor pe umeri,
fluturele se va mai zbate o vreme
în plasa de păianjen a picioarelor tale.
Voi spune că a căzut în genunchi.
Voi spune că îşi face rugăciunea.
Rugăciunea dinaintea plecării.

Vezi, curcubeul libertăţii lasă întotdeauna în urmă
grădina carnivoră a coapselor tale, floarea Prostituţiei.
Până la urmă pot trece fluierând prin grădina carnivoră,
prin această Apocalipsă de buzunar.

Deşi nevăzut, sufletul îşi caută prieteni.
Îl traversează pe orbul care ciocăneşte cu bastonul
 în pământ,
zboară cu vrăbiile în văzduh; cu zăpăcitele vrăbii.
Şi intră sub bluza liv-oliv a studentei
care a trecut pe lângă el
şi l-a atins din greşeală. Sub bluza studentei care,
liv-oliv, l-a atins din greşeală.

2007-11-11T17:00:00+02:00