În străvechea vatră a Teiului – aşezare statornicită prin vreme în liniştea câmpiei argeşene –, o casă durată în inima satului tăinuieşte amintirea sacră a unui Om înălţat din sevele de veşnică rodire ale pământului natal spre bolta de lumină a literaturii române.  Casa memorială „Vladimir Streinu” – sipet al gândurilor logodite cu veşnicia, prin profunzimea şi puritatea lor – constituie o călăuză intimă pe firul atât de evocator al existenţei unei strălucite personalităţi a culturii naţionale, care a întruchipat, prin viaţa şi activitatea sa, nobilele calităţi ale creatorului al cărui spirit a ars până la incandescenţă la flacăra vie a patriotismului şi umanismului universal.
Rădăcini  teiene * Din pământul generos al Argeşului, prin viguroase rădăcini (tatăl: Şerban Iordache – mare proprietar; mama:  Neacşa Iordache), a răsărit, în lumina zilei de 23 mai 1902, Nicolae Iordache, cunoscut, în cultura românească, sub pseudonimul de Vladimir Streinu.
Paşi spre miracolul cărţii * Primii paşi spre lumină i-au fost îndrumaţi cu competenţă şi dăruire de către apostolul satului, Simion Ionescu, cel dintâi învăţător diplomat din Teiu. Mărturia colegului său de şcoală, Marin Barbu – „document de suflet” expus în muzeul memorial – reînvie clipele copilăriei lui Nicu Iordache: „Am copilărit şi am fost coleg de şcoală primară în Teiu cu Nicu Iordache. Se purta îmbrăcat, ca şi noi, în haine ţărăneşti. Îl cucereau cântecele păsărelelor şi frumuseţea pădurii… La şcoală, era printre premianţii clasei şi era mult iubit de învăţătorii noştri, Simion Ionescu şi Stan Podoleanu. Se juca foarte puţin, fiindcă îi plăcea să citească. La serbările şcolare, recita, cu mult talent, poezii. După terminarea şcolii, am rămas buni prieteni şi ne revedeam din când în când. Când a ajuns scriitor, m-am bucurat, pentru că  este primul scriitor teian şi ne mândrim din toată inima cu el”.

2006-08-01T17:00:00+03:00