Şerban Popescu

Născut la 30 martie 1957
Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, secţia Artă Monumentală, promoţia 1983.
Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.
Preşedinte al Filialei U.A.P. Piteşti 2001-2004.
1974 – Festivalul de Artă al Tineretului, Glasgow – Anglia
1984 – Expoziţia Cenaclului Slatina.
1983 – 1984 – Atelier 35 Filiala Piteşti.
1985 – Expoziţia Filialelor Piteşti – Craiova, Buucreşti, sala Dalles
1985 – Bienala de Pictură Bucureşti, Sala Dalles
1987 – Bienala de Desen a Tineretului, Bucureşti
1992 – Bienala de Desen a Tineretului, Arad
1992 – Expoziţie de grup Emmen – Olanda
1997 – 1998 – Salonul de Sud, Rm. Vâlcea
1997 – Expoziţie Internaţională, Reşiţa
2003 – Expoziţie de grup, Sala Apollo – Bucureşti
2006 – Expoziţia Naţională de Artă, Sala Parlamentului Bucureşti
Lucrări în colecţii din România, Olanda, Spania.

„O anumită strategie de creaţie este decelabilă în demersul artistic al pictorului Şerban Popescu. Câteva cicluri ample: Hambare, Pasărea moartă (corb), Natură statică (cu recuzită invariabilă), îşi propun să epuizeze prin exhauţie potenţialul unui subiect. Nu este vorba de un spirit excesiv analitic, ci mai ales de dezvoltarea exponenţială a unor registre cromatice aparent restrânse sau a unor structuri compoziţionale care-şi deconspiră diacronic multitudinea faţetelor. O undă subtilă de melancolie care se insinuează dintr-o lucrare în alta, divulgă un temperament sensibil sub aparenţele tehnicianului lucid, cu un meşteşug bine articulat, exersat încă din anii de studneţie (cu maestrul Ion Stendl), în rigorile artei monumentale (Hambarul), temă recurentă în pictura lui Şerban Popescu, este scos din contingent, sugerând mai degrabă explorarea unor vestigii dintr-o civilizaţie exotică, distanţată în timp şi spaţiu. Sugerând, fie un cenotaf, fie resturile unui arhaic edificiu de cult, imaginaţia pictorului este liberă să-şi stabilească reperele în teritoriul virtual propus de artist. Există la Şerban Popescu o tensiune între desenul solid, respectiv între construcţia logică şi severă a tabloului, şi evanescenţa irizărilor cromatice care amintesc de fluiditatea şi rafinamentul lui Bonnard. Aşa cum subiectele pictorului îţi dau impresia unui citat arehologic nealterat de vreme, imun la oscilaţiile stricătoare de echilibru, arta lui Şerban Popescu pare, în întregul ei, destinată durabilităţii.”

Virgil Poleacu, 2003