Într-o locuinţă din Reşiţa, există o bibliotecă personală care conţine aproape 13.000 de volume. Volume rare, cărţi vechi şi noi, ediţii bibliofile, cărţi respectate şi iubite. Biblioteca îi aparţine lui Florin Safer, născut în 1968, în comuna Bogdăneşti, judeţul Vaslui. Nu este vorba despre vreo moştenire, cum s-ar putea crede, ci despre o mare dragoste de carte.
 
Florin Safer a îmbogăţit această bibliotecă, cumpărând cărţi de-a lungul vieţii sale. Cândva, în copilărie, a descoperit într-un pod un teanc de cărţi prăfuite, ,,rănite prin părăsire”, după cum ne povesteşte. A simţit miracolul, descătuşat pentru moment în gestul de a le mângâia şi a le şterge de praf. A fost spintecat de un sentiment puternic care s-a transformat în vocaţie şi, până la urmă, în destin. Probabil că şi acum, când deschide vreo carte, simte mirosul acelui pod…
În adolescenţă, Florin economisea banii de buzunar pentru a-şi cumpăra cărţi. A citit enorm, este ,,tobă de carte”, dar nu are studii superioare, adevăr pe care îl recunoaşte senin, pentru că Florin Safer nu vrea să pară decât ceea ce este. Un împătimit, un îndrăgostit de literatură şi de scriitori. Nu mi-a fost dat să întâlnesc un alt om care să respecte cartea, actul scrierii, autorii, mai mult decât Florin Safer. Şi-a dorit şi a reuşit să cunoască scriitori importanţi, astfel că a şi reuşit să concretizeze o expoziţie de carte cu autograf. Pasiunea sa pentru carte s-a convertit şi în plăcerea de a dărui, astfel că a donat peste 9.000 de volume bibliotecilor, a dat premii liceelor şi şcolilor din judeţul Caraş-Severin. Pentru toate acestea a primit diplome frumoase şi a fost făcut cetăţean de onoare al oraşului Bocşa.

Administrator de cazinouri
,,Datorez imens cititului şi scriitorilor” spune Safer, într-un rar moment de taifas. Pentru că, în partea concretă a vieţii sale, (cea care îi trasează viaţa prin hăţişurile economiei de piaţă), ocupaţia sa diurnă şi noctură este aceea de administrator de cazinouri. Trăieşte, practic, în două lumi distincte. Mărturiseşte că atunci când supraveghează lumea jocurilor de noroc, se detaşează de atmosfera tensionată, pe muchie de cuţit, pitorească şi periculoasă a învingătorilor şi învinşilor pentru care ruleta este parte a vieţii.
Florin Safer a fost mereu un angajat care a trăit dintr-un salariu (mai mare sau mai mic), nu are afaceri proprii, nu este beneficiarul vreunei sinecure. De-a lungul vieţii sale, a lucrat nişte ani şi în turism, într-o zonă montană, iar în perioadele dintre sezoane se abandona cu voluptate lecturii. Este un om care munceşte mult şi câştigă suficient pentru a-şi acoperi nevoia lui de carte, de lectură, de cultură.

O prezenţă discretă
Are o familie care îi înţelege splendida pasiune, are prieteni printre scriitori, literaţi, artişti care îi respectă devotamentul şi modestia. Florin Safer nu se consideră un om ieşit din comun, deşi este un exemplar foarte rar, raportat la mia de locuitori. Nu vorbeşte la evenimentele culturale, dar participă şi sponsorizează, nu se arată singur cu degetul. Trăieşte în ritmul vieţii culturale din Caraş Severin şi din ţară, dar prezenţa sa este cu atât mai pregnantă cu cât este mai discretă. Câţiva din apropiaţii săi, oameni de litere, îl suspectează pe Florin Safer că ar şi scrie literatură. Unii dintre ei îi doresc sincer să se apuce de scris. Într-o lume agresată de veleitari, semidocţi, grafomani şi impostori care scriu, scriu, şi publică într-un ritm ameţitor (biata hârtie suportă orice!), Florin Safer spune: ,,există atâţia autori care scriu dumnezeieşte, încât din respect, nu m-am apucat să scriu”.

Un pariu câştigat
Iată un om care a colindat oraşe şi ţări, s-a încărcat de viaţă, ambiţios şi romantic, făcând jurământ de credinţă literaturii. În limba ebraică, safer înseamnă cărturar, cititor. Florin Safer se poartă cu cărţile aşa cum s-ar purta cu o fiinţă vie. Le ocroteşte, le îngrijeşte, le mângâie, le visează noaptea şi crede sincer despre cărţi că pot fi geloase. Adică simt şi suferă atunci când alege un volum şi nu altul, când acordă mai multă atenţie unei cărţi decât alteia…
Despre sine, spune sincer şi laconic: ,,Sunt cel mai fidel acestui viciu, iubesc Cartea!” Prin puterea exemplului său, Safer ne vorbeşte despre o Românie foarte frumoasă care, cel mai adesea, nu se vede la televizoare.
Cărţile sunt opium pentru Florin Safer. Şi viaţa sa este un joc de noroc, pe care l-a câştigat fără să trişeze. Cu asemenea oameni, nevăzuţi, neştiuţi dar puternici prin forţa vocaţiei lor, cultura poate fi un pariu câştigat.