ILIE VODAIANWeek-end la Ţărm
(fragment)

Antoniu vedea, prin parbriz, iarba tremurând la fel de uscată ca în vara anului Aurorei Boreale. Era în anul când, ca din senin, căzuseră pe capul lui preocupările de a separa cuvintele consonate de cele neconsonate. Ca să aibă bine întipărite în minte noţiunile ce făceau obiectul cercetării vocabularului acestei limbi, îşi concepuse şi definiţiile:
1) cuvânt consonat, este acel cuvânt scris sau vorbit care are în alcătuirea sa cel puţin două consoane alăturate; aceste cuvinte, fie că definesc lucruri sau fiinţe, sunt de evitat pentru că induc purtătorului mai multe semnale negative decât pozitive;
2) cuvânt neconsonat, este acel cuvânt scris sau vorbit care are în alcătuirea sa oricare dintre consoane încadrate de vocale; sunt de preferat în scriere sau vorbire pentru că induc purtătorului o stare mai mult pozitivă decât negativă.
Mai adăuga el, în caietul cercetărilor lui, că nu este bine să se răstoarne cuvintele pentru că li se denaturează nu numai înţelesul ci şi proprietăţile gramaticale, sau suferă transformări radicale, precum acelea ce stau numai în puterea şi la îndemâna magicienilor. Le numea imagini în oglindă ale realităţii. În oglindă nu vedem ceea ce credem că vedem noi, notase el, cu majuscule, în caiet. Şi dădea şi câteva exemple: dacă vrei să nu mai fii ,,rob”, te întorci pe dos şi te transformi în elementul chimic numit ,,bor”, răsturnând un ,,cal” îl trans-formi în ,,lac”, sau ,,şal” dacă îl întorci pe dos te comporţi ca un ,,laş’’, dând cu fundul în sus un ,,coş”, o să ai un ,,şoc”, un ,,rac” îl poţi face ,,car”… şi aşa mai departe. Dacă pe vremea aceea ar fi existat ,,card” l-ar fi transformat în ,,drac”, şi invers.

2008-05-11T16:00:00+03:00