Dacă memoria nu ne este răscolită, din când în când, de filele calendarului, dacă nu părăsim confortul cotidian să ne amintim de cei pe care i-am cunoscut, înseamnă că acceptăm uitarea şi peste tentativele noastre de a rămâne în memoria Cetăţii.
Mihail Ilovici, dar nu numai el, era un nume în lumea literară şi culturală a oraşului Piteşti însă, după dispariţie, puţini mai încearcă o evocare. Acceptăm sau cultivăm uitarea ca pe un fenomen firesc fără a sesiza că acest flagel cuprinde fiinţa şi nefiinţa noastră. Nu mai avem memorie, secunda care trece nu lasă nici o urmă cum nici trecerea noastră prin vreme nu lasă. Să ne revenim totuşi. Ne putem recupera memoria astfel încât să dăm trecutului dreptul de a deveni, din când în când, prezent.
Astăzi, Mihail Ilovici este prezent, cel puţin prin puterea rândurilor evocatoare.
Născut la Găeşti în data de 4 octombrie 1910, îşi va petrece anii copilăriei, şcoala primară şi liceul în oraşul natal. Despre viitorul profesor de română şi critic literar este important să menţionăm că perioada liceului corespunde cu o bună parte din «amintirile găieştene» ale lui Şerban Cioculescu, care spunea : «nu mă laud că am fost un profesor prea bun …am însă satisfacţia de a fi trezit interesul pentru câţiva elevi eminenţi ca Mihail Ilovici şi Aurel Iordache, profesori de română, unul critic şi celălalt poet.» (Şerban Cioculescu – Amintiri, Editura Eminescu, 1975).