De câţiva ani, se fac sforţări admirabile de a ridica tipăritura literară la rangul ei. Între atâtea festivităţi sportive, care ajunsese prin surprindere să ne însemneze vremea cu excesele culturii fizice, cartea e chemată să ne amintească anual că Sparta fără Athena n`ar fi fost în stare singură să reverse cunoscuta strălucire istorică peste neamul vechilor Greci. Sărbătoarea cărţii a fost concepută la noi de o minte augustă, ale cărei numeroase iniţiative ţintesc toate la realizarea unei mari şi complexe armonii româneşti. E sigur că Regele nostru, care prin fericite iniţiative personale a devenit Cap efectiv al Statului, restituind Regalităţii sensul Ei originar, a respirat îndelung atmosfera eroică a poemelor homerice, a căror frumuseţe veşnică alternează exemplar exerciţiul gimnastic cu cel spiritual. Niciodată în istoria neamului nostru nu s`a urmărit mai metodic, mai armonios şi mai în întregime decât azi dezvoltarea virtuţilor trupeşti şi sufleteşti laolaltă. Trăim începuturile unui ciclu complet de cultură românească.
În acest cadru, cu fiecare an, asistăm la instaurarea nobilei datini a Cărţii. Se leagă, este drept, hotărârea Suveranului de acea tradiţie voevodală,care îşi vestise gloria cărturărească până prin Georgia şi Arabia; dar perspectiva istorică a vremii noastre cu cât este mai largă decât momentul ortodox de atunci şi mintea Regală de azi cu cât este mai cuprinzătoare spiritualmente decât venerabila pravoslavnicie a Brâncoveanului!
Căci astăzi, pe lângă tipăritura religioasă, sărbătorim toate direcţiile spiritului, după măsura mereu sporită a înzestrării româneşti. Sunt cărţi de literatură, de filozofie şi de ştiinţă, care nu s`ar fi tipărit fără reluarea datinei cărţii, sunt oameni de litere şi de laborator care fără iniţiativa regală n`ar fi simţit fiorul creator. Cu mare însufleţire cărturărească este cel dintâi rezultat al acestei festivităţi anuale. Dovadă vie stă activitatea desfăşurată de Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol al II-lea” precum şi realizările celorlalte edituri particulare, stârnite şi ele, din prudenţa comercială, de noul suflu.
Dar rostul istoric al Sărbătoarei Cărţii se va lămuri singur cu vremea. Poate că numai urmaşii noştri îşi vor da seama de măreţia şi semnificaţia ei. Noi abia putem vedea şi simţi că o modificare fundamentală s`a produs în condiţiunea de existenţă a scriitorului român ca şi a oricărui alt producător intelectual. Editura Fundaţiei pentru Literatură şi Artă „Regele Carol al II-lea” şi, subt imboldul acesteia, toate celelalte edituri, au distrus o tristă realitate. Altădată cărturarii şi scriitorii cu vocaţie certă îşi umpleau dăsagii sau sertarele cu vrafuri de manuscrise, care aşteptau ani lungi şi aproape nesfârşiţi, până ce o întâmplare fericită să le favorizeze tipărirea. Dăsagii unui Şincai nu mai pot azi reapărea. Scriitorul contemporan e solicitat mai înainte de a avea ceva prin sertare, este îndemnat de atmosfera vie a epocii să lucreze, să cerceteze, să creeze. Şi dacă îndemnul atmosferii nu hotărăşte pe vreunul dintre scriitorii mai leneşi să iasă din toropeală, d. prof. Al. Rosetti, directorul editurii Regale, are felul său decisiv de a interveni.
Noi simţim numai fiorul mobilizării spirituale, pe care îl dă Sărbătoarea Cărţii; urmaşii noştri îi vor contempla deplina semnificaţie istorică!
 
 (text publicat în Universul literar, anul XLVII, nr.18, sâmbătă, 18 iunie 1938)