Bătălia pentru cultură este la fel de aprigă ca orice altă confruntare, indiferent că este vorba de una politică, ideologică,  economică sau de orice altă natură. Miza este de fiecare dată aceeaşi şi anume satisfacerea unui anume interes. Este şi cazul bătăliei pentru înfiinţarea Filarmonicii Piteşti, ca instituţie de sine stătătoare, cu deosebirea majoră că de această dată interesul nu a fost unul meschin, unilateral, ci unul care să servească tuturor, constând în promovarea culturii, a educaţiei de factură muzicală.
Determinarea directorului Centrului Cultural Piteşti, Jean Dumitraşcu, şi a tânărului dirijor Tiberiu Dragoş Oprea, cu sprijinul total al primarului Tudor Pendiuc, de a depăşi această provocare a făcut ca ideea să prindă contur şi să înceapă să se materializeze chiar sub ochii noştri. Nici scepticismul cronic al unora cu privire la reuşita acestei încercări, nici arsenalul muzical incomplet (la acea dată), nici teama unui debut cu o orchestră tânără, dar cu instrumentişti valoroşi, şi nici absenţa unui spaţiu adecvat susţinerii repetiţiilor nu au constituit obstacole de netrecut pentru echipa Dumitraşcu-Oprea, care purtaţi de entuziasmul apropierii concertului inaugural au trudit, realmente, de la răsăritul până după apusul soarelui. Lucrurile aveau să evolueze la concertele care au urmat, când multe din problemele iniţiale au fost depăşite.
Munca lor şi efortul de echipă al membrilor orchestrei filarmonice aveau să fie răsplătite de fiecare dată de publicul piteştean prin aplauzele prelungite, lăsându-i să înţeleagă că, atâta timp cât vor exista la Piteşti, sala de concerte va fi plină.