Cercetătorul operei lui Freud este confruntat de la bun început cu abundente afirmaţii şi interpretări eronate, uneori de-a dreptul fanteziste, conţinute într-o bună parte din literatura imensă consacrată psihanalizei. Chiar şi autori absolut onorabili în alte privinţe oferă adesea, în acest domeniu, texte din cele mai regretabile. Ceea ce pe bună dreptate a primit denumirea de “prejudecăţi freudiene” constituie şi azi o realitate anevoie de învins, până şi în acele ţări în care scrierile părintelui psihanalizei se află demult la îndemâna publicului.