Sunt foarte mişcat că această zi de pomenire a marelui scriitor şi critic Vladimir Streinu – care ar fi împlinit chiar astăzi vârsta de 75 de ani – a adunat un număr atât de mare de închinători ai memoriei sale, pentru că, într-adevăr, Vladimir  Streinu, pe numele lui adevărat Nicolae Iordache, este fiul cel mai strălucit al comunei dv.; fiu strălucit al întregii ţări este cu deosebire mândria, trebuie să fie cu deosebire, mândria comunei în care s-a născut. El iubea foarte mult locul său de naştere; în nenumărate conversaţii ale noastre îşi depăna amintirile lui din acest sat, unde şi-a făcut şcoala primară, unde a căpătat primele impresii de viaţă şi de cultură elementară. Şi, pe urmă, după cum ştiţi, elev strălucit al liceului, pe atunci se chema „Brătianu“, din Piteşti, în ultimul an preşedinte al cercului literar de la liceul din Piteşti, unde s-ar putea spune că şi-a descoperit talentul de poet; pentru că poeţii de obicei sunt precoci, încep să scrie de la vârsta de 14 – 15 ani, dacă au adevărata măiestrie, cum era cazul lui Vladimir Streinu, încep să publice de la 18-19 ani, şi, într-adevăr, din primul an de Universitate, Vladmir Streinu publica la mari reviste din Bucureşti, din Cluj şi a participat la cenaclul marelui critic Eugen Lovinescu. L-am cunoscut în toamna anului 1920, când a intrat în Universitate. Cu toate că războiul nostru de întregire l-a găsit în pribegie în Moldova, el şi-a luat liceul numai în 7 ani . Pe atunci, liceul avea 8 ani. Ca şi mine, care am rămas însă în teritoriul ocupat, şi-a luat două clase într-un an şi, la 18 ani şi câteva luni, şi-a luat bacalaureatul. Ba, mai mult, îşi făcuse datoria cu prisosinţă faţă de ţară, înscriindu-se la Şcoala militară de la Botoşani, când era în vârstă de numai 15 ani. Acest fenomen curios s-a putut întâmpla numai datorită faptului că crescuse înalt şi necerându-i nici un act de naştere, el s-a putut înscrie, şi, la 16 ani, când s-a încheiat Pacea de la Bucureşti, pacea aceea nevrednică pentru imperialismul german, pentru că ne mutila hotarele, ne lua munţii, ne subjuga economia ţării pentru 50 de ani, pierdeam şi Dobrogea, din fericire, pace care s-a prăbuşit o dată cu victoria Aliaţilor şi cu făptuirea României Mari. Spuneam însă  că Vladimir Streinu, între vârsta de 15 şi 16 ani, şi-a făcut serviciul militar la Şcoala militară de la Botoşani. Aşa încât eu, când l-am cunoscut, el, pe lângă experienţa obişnuită a unui tânăr de 18 ani, o avea şi pe aceea a celor doi ani grei de refugiu din toamna anului 1916 până în primăvara anului 1918, în Moldova.