Şi printre securienii bahluvioţi  rostivieţuiau fel de fel de ipochimeni, nici mai răi nici mai buni decât cei din fauna civiliei negalonate: nu doar gagicari încurcaţi cu femeile altora precum capitanul Pavel Zaharia, beţivoi cât colonelul Rotaru, mitomani încornoraţi de nivelul capitanului Hantea, «urdurosul securijurist»,  sculptori duminicali  de talia  colonului  Volf, şpagagii   precum locotentent-colonelul Boţârlan, ocazional confiscător de tablouri şi de beuturi streine în folos personal, ci şi pupinsecurişti ai şefilor aidoma căpitanului Florin Gavril ori, din aceeaşi familie, subalterni zeloşi  ca locotenentul Florin M. Stanciu, ce, pentru îndeplinirea planului cincinal în culegerea de informaţii compromiţătoare despre «obiectivele» lui  repartizate, nu se sfieşte să le propună mai-marilor săi  chiar nevasta din dotare. Sub ce modalitate: partuză leninistă? ore complementare la Cooperativa «Ochiul si Timpanul»? felaţiuni la domiciliu?
Vom afla răspunsul,  la astfel de întrebări deocheate, parcurgând, fie şi în diagonală, documentul mai la vale curgătoriu: