SPECTACOLUL COMPANIEI „GESTUAL ART”,  BUCUREŞTI – „Je ne regrette rien”, spectacol de Mădălina Andrei

De la ,,reconstituire”
la transfigurare  artistică

Un spectacol din categoria celor dificile. Grele. Dificultatea constă în ,,povara” de a fi singură pe scenă timp de aproape o oră şi jumătate, şi, respectiv, în problematica reconstituirii vieţii unui personaj ,,complicat’’, imprevizibil şi, în acelaşi timp celebru: Edith Piaf. În evidenţierea personalităţii – cu lumini şi umbre – a celei ce a fost Edith Piaf,  actriţa Claudia Negroiu valorifică, într-un ritm alert, energic, alternanţa a trei tipuri de secvenţe, ce ţin, unele, de  voinţa de afirmare artistică a celei ce a consacrat  şansoneta ca gen muzical, altele – de viaţa ei intimă presărată cu  intense iubiri pasagere (trăite sub semnul  iluzoriei ,,întâlniri” cu fericirea) şi care a nu a fost lipsită de felurite turbulenţe, şi cele în care personajul se află, în faţa microfoanelor şi a admiratorilor, pe scenă. De remarcat faptul că în multe momente Claudia Negroiu interpretează, cu un remarcabil talent muzical, crâmpeie din şlagărele  ,,personajului’’. În reconstituirea fragmentelor esenţiale din viaţa celebrei cântăreţe, Claudia Negroiu întrebuinţează, cu abilitate şi farmec scenic, o serie largă de procedee pentru a pune în lumină firea contradictorie a personajului (,,înger” şi ,,demon’’) şi, pe de altă parte, oscilaţiile sale între glorie şi pericolul decăderii, între generozitate şi egoism etc., toate aceste aspecte având ca numitor sacrificiul de sine în numele unicei şi uriaşei sale vocaţii: cântecul.
Un rol, aşadar, pe care actriţa Claudia Negroiu îl orchestrează cu măiestrie, etalându-şi, sub bagheta regizoarei Mălina Andrei şi în atmosfera celor mai frumoase cântece din repertoriul neuitatei Edith Piaf (şi nu numai), variatele sale disponibilităţi profesionale şi izbutind să realizeze, cu vibraţie lăuntrică şi rafinament,  ,,translaţia” pe care o implică  actul autentic de transfigurare artistică.