Sfârşitul verii e în Franţa moment de efervescenţă: faimoasa rentrée littéraire e pe toate buzele. Şi în toate ziarele! 676 de romane publicate anul acesta, autori cunoscuţi precum Amelie Nothomb, care imprimă 200.000 de exemplare încă de la primul tiraj, marile edituri care se bat deja pentru Goncourt şi încă vreo câteva premii, câţiva noi autori care vor crea surpriza şi apoi masa enormă a celor ale căror cărţi nu se vor vinde, despre care ziarele nu vor vorbi… Dar nu despre ei vreau să vă vorbesc azi. În avalanşa de informaţii primite la redacţie, aud din ce în ce mai des în ultimul an un nume cu rezonanţă delicata: Heloïse d’Ormesson. Fata academicianului Jean d’Ormesson, figură ce a zdrobit ultimii cinzeci de ani de literatura franceză? Chiar ea. Scriitoare? Nu, editor. Împreună cu Gilles Cohen-Solal, Heloïse d’Ormesson a creat în 2005 o editură care urcă cu o viteză uluitoare. Reţeta succesului lor? Cărţi puţine, doar douăzeci pe an, dar bine difuzate, un marketing anglo-saxon, autori care se simt la editură ca la ei acasă şi o femeie uluitor de inteligentă şi modestă. Am întâlnit-o acum câteva săptămâni la târgul de carte de la Saint Louis: